Începuturile

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprine Popăuți a fost înființată în 1909, inițial ca depozit de tauri din rasa Sura de Stepă, sub denumirea de „Tamazlîc” cu o suprafață de 200 ha teren arabil cu următoarea delimitare, conform procesului verbal nr. 3560/12.04.1909: la N cu restul moşiei locale, la S cu delimitarea însurăţeilor din Roşiori, la E cu moşia particulară Stăuceni şi la V cu şoseaua judeteană Botoşani-Săveni şi drumul la Unţeni.

În anul 1919, Tamaslâcul de vite de la Popăuţi avea 111 vaci.

Fiind o unitate etalon, dar şi pentru a servi drept model pentru micii agricultori, în 1925-1926, se înfiinţează pe lângă tamaslâc şi o livadă de pomi fructiferi de 5,3 ha.

În epoca 1919-1928 a intervenit marele act al exproprierii și improprietăririi, care avea să schimbe întreaga structură a agriculturii țării. Prin noua lege, marea proprietate fărâmițându-se și trecând în mâinile sătenilor, rostul fermelor a trebuit să se îndrepte în special către îndrumarea acestora.

Prin legile de reforma agrară DL 3697/1918 sau legea 187/1945 s-au infiintat şi extins noi ferme, pe fostele moșii ale Domeniilor Coroanei sau marilor moşieri (în speţă Matilda Gherghel ori Adam Fişer).

Statul a rezervat pe seama sa terenuri ce erau destinate special prin decizia Ministerului Agriculturii şi Domeniilor fermelor şi staţiunilor în vederea efectuării unor lucrări de utilitate publică, respectiv cercetare şi multiplicare material biologic vegetal şi animal din categorii biologice superioare.

În anii 1929-1930, suprafaţa terenului agricol, aflat în exploatarea  tamaslâcului era de 532,72 ha, ca urmare a intrării în folosinţă a unei moşii aflate pe teritoriul satului Costeşti, expropriată de la Matilda Gheorghel.

În 1940, se schimbă titulatura din „Tamaslîcul de la Popăuţi” în „Tamaslîcul de la Botoşani”, iar suprafaţa terenului se măreşte în 1941 la 1062,72 ha prin predarea a 530 ha expropriate de la Avram Fişer.

Patrimoniul tamaslîcului în 1944 era următorul:

  • 1062,72 ha teren în exploatare
  • 15 tauri reproducţie
  • 34 tauri tineri pentru reproducţie
  • 85 vaci cu lapte
  • 50 taurine femele
  • 66 boi pt. Muncă
  • 63 cai pt. Muncă

Institutul de Cercetări Zootehnice

Institutul de Cercetări Zootehnice s-a înfiinţat prin Legea nr. 176/1947, publicată in Monitorul Oficial nr. 127/07.06.1947 prin reorganizarea Institutului Naţional Zootehnic care se înfiinţase în 1926 prin Legea pentru creşterea, îmbunătăţirea şi apărarea sănătăţii animalelor publicată în Monitorul Oficial  nr. 3/03.01.1926. Acesta a avut ca scop studiul ştiinţific şi practic al chestiunilor de ordin zootehnic naţional.

În anul 1927 prin Legea nr. 32/1927, promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1205/04.05.1927, se înfiinţează pentru rezolvarea ştiinţifică a problemelor care interesează agricultura, Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR). Această lege este modificată şi completată printr-o nouă lege, promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1676/16.05.1932. Sediul ICAR este în Bucureşti, Bd. Mărăşti, nr. 61.

Acestui institut i s-au destinat prin lege terenuri pentru înfiinţarea de staţiuni experimentale pentru aplicarea practică a problemelor zootehnice. Conform prevederilor Regulamentului pentru organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional Zootehnic, publicat în Monitorul Oficial nr. 90/19.04.1931, Institutul se compune din secţiuni şi staţiuni experimentale  sau ferme (art. 3) în directa dependenţă a serviciului central al acestuia.

Numărul  şi  întinderea fermelor poate fi modificată în funcţie de necesitate, reglementare prevăzută de art. 5 al aceluiaşi regulament.

Institutul de Cercetări Zootehnice cuprindea următoarele staţiuni experimentale: Afumaţi, jud. Ilfov, Bonţida, jud. Cluj, Constanţa, jud. Constanţa, Dulbanu, jud. Buzău, Mangalia, jud. Constanţa, Palas, jud. Constanţa, Pădureni, jud. Timiş, Pipera, jud. Ilfov, Popăuţi, jud. Botoşani, Rădăuţi, jud. Rădăuţi, Ruşeţu, jud. Brăila, Runcu, jud. Dâmboviţa, Slobozia, jud. Ialomiţa”, având ca scop:

  • creşterea animalelor de specii si rase diferite care serveau pentru observaţiuni si studii ştiinţifice;
  • crearea unor rase noi;
  • controlul productivităţii animalelor din crescătorii particulare in vederea descoperirii exemplarelor cu însuşiri superioare.

În anul 1962, prin Legea nr. 1/31.05.1962, ICAR se transformă în  Institutul Central de Cercetări Agricole (ICCA), care potrivit art. 26 avea ca scop „asigurarea unei bune conduceri şi coordonări a activităţii ştiinţifice de cercetare pe întreaga ţară şi pentru a degreva instituţiile de cercetări agricole de problemele administrativ – financiare” fiind alcătuit din următoarele institute:

  1. institutul de cercetări pentru cereale şi plante tehnice;
  2. institul de cercetări hortiviticole;
  3. institutul de cercetări zootehnice;
  4. institutul de cercetări veterinare Pasteur;
  5. institutul pt. mecanizarea agriculturii;
  6. secţia de economie agrară;
  7. secţia de pedologie;

ICCA are în subordinea sa:

  1. staţiunea centrală de apicultură şi sericicultură;
  2. statiunile experimentale de cercetări agricole regionale;
  3. staţiuni experimentale specializate.

ICCA preia astfel atribuţiile şi unităţile de cercetare ale ICAR şi ICZ, desfăşurându-şi activitatea în Bd. Mărăşti, nr. 61.

În anul 1970 prin Decretul nr. 122 publicat in Buletinul Oficial nr. 22/18.03.1970 s-a infiintat Academia de Stiinte Agricole şi Silvice prin reorganizarea ICCA, care s-a desfiinţat potrivit art. 15. Sediul ASAS este fostul sediu al ICAR şi al ICCA.

La data de 06.05.1970 a fost aprobat prin HCM nr. 565,  Statutul ASAS, precum şi unele măsuri pentru îmbunătăţirea organizării unităţilor de cercetare ştiinţifică ale Ministerului Agriculturii şi Silviculturii. Conform hotărârii, „unitătile de cercetare ştiinţifică, unităţile mixte de cercetare şi producţie şi unităţile mixte de cercetare şi proiectare se reprofilează sau se reorganizează în felul, cu obiectul, cu sediul şi cu denumirile arătate acolo”.

Astfel, Institutul de Cercetări Zootehnice s-a divizat reorganizându-se în noi institute de cercetare în subordinea ASAS, iar personalul acestuia a fost transferat in interesul serviciului.

În anul 1981, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 170/17 iunie 1981 Statiunea de cercetari zootehnice Popauti îsi modifica denumirea in Statiunea de cercetare si productie pentru cresterea ovinelor Popauti, jud. Botosani.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 290/2002, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Popăuţi, judetul Botoşani, funcţionează în subordinea ASAS.

De asemenea, Legea nr. 45/2009, cu modificarile si completarile ulterioare evidentiaza faptul ca Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Popăuţi, judetul Botoşani, funcţionează în subordinea ASAS, conform anexei nr. 3.44.

În anul 2017 SCDCOC Popăuți este reorganizată ca stațiune de cercetare în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” cu finanțare de la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

(Sursa: Academia de Științe Agricole și Silvice ”Gheorghe Ionescu-Șișești

Consilier juridic Ileana POPESCU)

Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprine Popăuți  are sediul în localitatea Răchiți, Judetul Botoșani și are ca scop ameliorarea genetică, managementul și promovarea ovinelor din rasa Karakul și a caprinelor și este organizată într-un sector de cercetare şi o biobază la sediul unității.

Stațiunea a fost înființată în 1909, inițial ca depozit de tauri. Din anul 2017, SCDCOC Popăuți este organizată ca stațiune de cercetare în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” cu finanțare de la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Este situată la 6 km de orașul Botoșani și la 7 km de Mănăstirea „Popăuți”, având coordonatele Latitudine 47,778648 Longitudine 26,716339.

Arealul geografic se caracterizează printr-un climat cu temperatura medie anuală cuprinsă între 7,5 – 9,4 0C maxima anuală de 9,9 0C şi minima de 6,4 0C, variaţiile fiind între -25,7 0C şi 36,7 0C. Pe sezoane, temperatura medie are valori de – 2,7 0C iarna, 8,7 0C primăvara, 19,5 0C vara şi 10,0 0C toamna. Umiditatea relativă a aerului este cuprinsă între 69,73%, precipitaţiile medii anuale între 524 – 614 mm şi viteza vânturilor între 14,3 – 16,0 m/s.