Despre rasa

HomeKarakul de BotoșaniDespre rasa

Pielicelele Karakul de Botoșani

Rasa de ovine Karakul de Botoşani varietatea neagră şi brumărie a fost omologată în anul 1987.

Rasa Karakul de Botoşani este o rasă românească specializată pentru producţia de pielicele, formată din combinarea rasei Karakul (masculi proveniţi din bazinul Buhara – Turkmenistan, Kazahstan, Germania, Austria, Basarabia) cu femele din rasa Ţurcană neagră şi brumărie, rasă autohtonă cu lână grosieră bine adaptată la condiţiile specifice din nord-estul Moldovei, dar slab performantă, sub aspectul calitativ, în direcţia producţiei de pielicele.

Genotipul nou creat întruneşte cele mai valoroase însuşiri de la berbecii Karakul (însuşirile calitative ale pielicelelor) şi de la rasa Ţurcană locală (rezistenţă şi adaptabilitate). Noul genotip creat este bine adaptat le condiţiile de mediu aspre din zona de creştere şi produce pielicele de calitate superioară, ce egalizează pe cele obţinute în ţara de origine.

Metodica de lucru folosită la crearea rasei Karakul de Botoşani a constat în elaborarea şi aplicarea unei scheme de încrucişare de tip absorbţie până la generaţia R2 (Karakul 87,5% şi Ţurcană 12,5%) a oilor Ţurcană neagră şi brumărie cu berbeci Karakul varietatea neagră şi brumărie. Masculii F1 şi R1 au fost sacrificaţi în totalitate pentru producţia de pielicele, iar femelele cu însuşiri dorite s-au selecţionat şi reţinut pentru metisare.

Din generaţia R2, alături de femele, s-au selecţionat şi berbeci cu însuşiri valoroase (buclaj, mătăsozitate, luciu) şi exterior corect, constituţie robustă. Prin reproducerea în sine a indivizilor R2 şi R3 timp de 3 – 4 generaţii (back cross), aplicând o selecţie riguroasă şi inducând o consangvinizare moderată, s-a creat rasa românească pentru pielicele.

Modul de formare a rasei Karakul de Botoşani diferă de a celorlalte tipuri ecogenetice din grupa oilor Karakul; fapt ce-i imprimă o structură genetică aparte, cu implicaţii practice asupra modului de ereditare a culorilor şi asupra calităţii descendenţilor.

Parametrii standard ai rasei Karakul de Botoşani

Exteriorul – tipic rasei Karakul, formatul corporal dolicomorf.

Capul este uscăţiv, expresiv, alungit, cu profilul nasului berbecat. Faţa alungită, acoperită cu jar, cu fruntea îmbrăcată cu lână scurtă sau cu jar uşor ondulat. Berbecii au coarne de dimensiuni diferite, formând o spirală incompletă, iar 20 – 30 % sunt şuţi. Oile sunt de obicei şute, numai 5% prezintă coarne rudimentare.

Urechile sunt mobile, blegi, de lungime variabilă şi cu fibre de păr scurte, lucioase, adesea ondulate. Lungimea urechilor este de 13,3 – 15,5 cm. iar lăţimea de 7,4 – 7,8 cm.

Gâtul – subţire, puţin alungit, orientat oblic în sus.

Trunchiul alungit (64,5 – 73,0 cm.), coastele sunt slab arcuite şi cu pieptul relativ îngust (17,1 – 22,2 cm.). Cavitatea toracică se lărgeşte şi se adânceşte spre abdomen, cu o adâncime toracică de 33,5 – 35,5 cm şi un perimetrul toracic de 83,8 – 97,6 cm.

Crupa este teşită, imprimând trunchiului forma piriformă. Crupa şi şalele sunt largi (19,6 – 20,7 cm) şi cu suprafaţa mare (zona cu buclajul cel mai valoros  calitativ al pielicelelor la miei).

Linia superioară urmează la oile Karakul un traiect ascendent de la grebăn (65,9 cm.) la crupă (67 cm.), după care urmează o teşitură spre baza cozii. La masculi datorită dimorfismului sexual, înălţimea la grebăn este mai mare decât la crupă.

Membrele potrivit de lungi, cu osatura puternică, aplomburi corecte, cu ongloane pigmentate, adaptate marşurilor lungi. Membrele sunt acoperite cu lâna până în la genunchi şi jaret; restul acoperit cu jar scurt şi lucios.

Coada, caracteristică rasei Karakul, cu un depozit de grăsime de forma unui sac bilobat (10 – 12kg. la berbeci, 6 -8 kg la oi) sau triunghiular (la metişi). Vârful cozii este uscăţiv şi subţire, mai scurt sau mai lung, se termină cu o îndoitură în S, ce ajunge până la jaret.

Ugerul – formă globuloasă, dezvoltare mijlocie spre mică, mameloane de mărime mijlocie.

Greutatea corporală a oilor la montă: 42-45kg. Iar a  berbecilor de 65 – 75kg.

Greutatea corporală a mieilor Karakul varieteatea neagră la naştere este influenţată  de sexul mieilor (4,196 kg la masculi , 3,951 kg la femele, cu o medie de 4,073 kg). La vârsta înţărcării (80 – 90 zile) greutatea medie este de 19,262 kg la masculi şi 17,321 kg la femele, cu medie de 17,984 kg/cap.

 

La varietatea brumărie greutatea la naştere este de 4,340 kg la masculi, 4,080 la femele, cu o medie de 4,210 kg/cap, iar greutatea medie la înţărcare este la masculi de 20,050 kg, la femelele de 18,030 kg cu o medie de 19,210 kg/cap.

Membrele potrivit de lungi, cu osatura puternică, aplomburi corecte, cu ongloane pigmentate, adaptate marşurilor lungi. Membrele sunt acoperite cu lâna până în la genunchi şi jaret; restul acoperit cu jar scurt şi lucios.

Coada, caracteristică rasei Karakul, cu un depozit de grăsime de forma unui sac bilobat (10 – 12kg. la berbeci, 6 -8 kg la oi) sau triunghiular (la metişi). Vârful cozii este uscăţiv şi subţire, mai scurt sau mai lung, se termină cu o îndoitură în S, ce ajunge până la jaret.

Ugerul – formă globuloasă, dezvoltare mijlocie spre mică, mameloane de mărime mijlocie.

Greutatea corporală a oilor la montă: 42-45kg. Iar a  berbecilor de 65 – 75kg.